Disclaimer: This article is all about how much I love Mad Men; expect more related rants in the near future!
O data la cativa ani este lansat un serial cu adevarat special, unul care fie ca rezista un singur sezon (ca Firefly, My So Called Life, Freaks and Geeks), fie ca te incanta mai multe sezoane (ca The Sopranos, Six Feet Under, Friends, Sex&The City) ramane cumva in memoria colectiva, lasa o amprenta si o impresie asupra noastra. E serialul acela pe care il cumperi si pe DVD si la care te intorci de fiecare data ca la un vechi prieten.
Pentru mine unul dintre aceste seriale este Mad Men, cu trei sezoane incheiate si care sper sa mai dureze inca pe atat. Nu stiu cu exactitate de ce imi place – este amestecul acela perfect intre o poveste foarte bine scrisa, personaje bine conturate si pline de farmec si actori atat de bine alesi si talentati incat devin acele personaje.
Actiunea Mad Men se petrece la inceputul anilor 60 (deja s-a ajuns pe la jumatatea lor :) intr-o prestigioasa si imaginara firma de publicitate (Sterling Cooper) si este centrata pe enigmaticul Don Draper, pe prietenii, colegii si familia acestuia. Pesonajele create magistral de Matthew Weiner sunt plasate intr-o foarte reala America a anilor 60 cu toate schimbarile ei sociale si cu atmosfera specifica.
Mad Men este extraordinar si dintr-un alt punct de vedere: decorurile si costumele sunt recreate cu minutiozitate aproape nebuneasca si dau serialului un aer de autenticitate si naturalete care lipseste in multe alte tv showuri.
Am citit ca din acest punct de vedere Matthew Weiner este un adevarat tiran si ca supravegheza personal detalii care sunt, aparent, nesemnificative: paharele folosite, ceasurile purtate de personaje, orarul trenurilor care functionau in acea perioda, numele strazilor din suburbiile unde locuiau personajele, fructele si marcile de bautura pe care acestia le consumau ca sa dau numai cateva exemple.
Am citit ca din acest punct de vedere Matthew Weiner este un adevarat tiran si ca supravegheza personal detalii care sunt, aparent, nesemnificative: paharele folosite, ceasurile purtate de personaje, orarul trenurilor care functionau in acea perioda, numele strazilor din suburbiile unde locuiau personajele, fructele si marcile de bautura pe care acestia le consumau ca sa dau numai cateva exemple.
Mad Men a castigat pana acum 9 premii Emmy si 5 Globuri de Aur. Odata cu cresterea popularitatii au inceput sa apara si persoane care spun ca este supraestimat, fenomen normal de altfel (in fiecare colt de lume exista un numar mai mic sau mai mare de oameni care considera ca este datoria lor sfanta si rolul lor pe pamant sa fie contra curentului, fie el si un curent de nisa).
Eu una cred ca Mad Men este puternic subestimat: are un buget foarte mic pe episod mai ales avand in vedere rezultatle extraordinare iar scriitura este cu adevarat exceptionala. Replicile personajelor sunt de cele mai multe ori geniale, insa tacerile lor, ceea ce nu spun sunt cele mai pline de semnificatii (asa cum bine arata si articolul din Vanity Fair dedicat serialului).
Mad Men nu este un tv show pentru toata lumea, este genul de serial pe care il vei iubi si despre care vei intelege ca este magic de la episodul pilot, fie vei renunta sa il mai urmaresti neintelegand ce este cu tot fasul din jurul lui. Chiar ignorand povestea, Mad Men merita vazut si numai pentru vestimentatia spectaculoasa: pasionatele de vintage vor putea admira tot ceea ce a dat moda mai bun in anii 60.
Planuiesc ca de aici inainte sa scriu cate un articol dedicat fiecaruia dintre personajele importante din Mad Men si astfel sa imi satisfac pe deplin obsesia.
Imaginile folosite in acest articol sunt realizate de Annie Leibovitz pentru Vanity Fair: "Don and Betty's Paradise Lost" (cu exceptia celei de-a doua de sus care este un ad de promovare pentru serial).
In final n-am putut sa rezist si m-am transformat (pe mine si pe Alice) in personaje din Mad Men. Ramane sa ghiciti voi care sunt eu si care este ea!:)
Se mai uita cineva la Mad Men? Va place la fel de mult ca mie sau vi se pare desuet si supraestimat?
No comments:
Post a Comment